In centrul orasului Craiova, in aceeasi curte cu sediul central al Bibliotecii Judetene Alexandru si Aristia Aman se afla casa in care a locuit poeta Elena Farago, reprezentanta stralucita a literaturii romanesti a vietii culturale craiovene.
Numita directoare a Fundatiei Alexandru si Aristia Aman in septembrie 1921, poeta a condus timp de peste trei decenii destinele acestui lacas de cultura, avand contributii deosebite in ceea ce priveste regulamentul de organizare si functionare al bibliotecii, fisarea cartilor si tinerea unei evidente corecte de aranjare a publicatiilor in rafturile bibliotecii, de completare a colectiilor prin achizitii si donatii.
Dupa preluarea conducerii fundatiei, poeta s-a mutat in casa care putea servi drept locuinta personalului in serviciul bibliotecii si muzeului conform testamentului Aristiei Aman. Aici a trait si a creat pana la sfarsitul vietii sale.
In casa memoriala se pastreaza carti, documente, fotografii, scrisori, mobilier si alte obiecte care au apartinut poetei si familiei sale.

Din viata poetei

S-a nascut la 29 martie la Barlad. Descendenta dintr-o veche familie de origine greaca (Tomaide dupa mama, Paximade dupa tata) este cel de al doilea copil din cei sapte ai sotilor Anastasia si Francisc Paximade.
Clasele primare si doua clase gimnaziale le urmeaza la Barlad, la pensioanele Varlaam si Drouhet.
Intre anii 1884-1890, asupra familiei Paximade se abat multe necazuri. Mor trei dintre cei sapte copii, iar in 1890, cand Elena implinea 12 ani, se prapadeste mama. Alaturi de tata si de cei trei frati, Elena incearca sa infrunte greutatile vietii. Dar soarta avea s-o loveasca pentru a doua oara. In ianuarie 1895, tatal se imbolnaveste si dupa doua saptamani de agonie moare in bratele ei.
In 1896, grav bolnava, este internata la spitalul Coltea din Bucuresti. In timpul convalescentei, locuieste la fratele mai mare, Ernest, stabilit in Bucuresti. Refacuta dupa boala, se angajeaza in casa lui Gh. Panu – ziarist si om politic. Aici o intalneste marele nostru dramaturg I.L. Caragiale, care, aflandu-i povestea vietii, a exclamat o viata de roman, subiect de drama.
Timp de doi ani, Elena este guvernanta copiilor lui Caragiale. Intr-un interviu acordat revistei Rampa, in 1927, poeta marturisea: au fost cei mai frumosi ani din tineretea mea. In casa scriitorului, viitoarea poeta ii cunoaste pe Al. Vlahuta si G. Ranetti.
Frecventand Cercul socialistilor, il intalneste pe Francisc Farago – economist – cu care se va casatori. Din 1905, Francisc Farago este numit director al Bancii Populare din Craiova. Poeta se stabileste in Cetatea Banilor unde va ramane pana la sfarsitul vietii.

Fotografii de familie
Elena Farago; Sotul poetei, Francisc Farago, cu copiii; Copiii poetei: Coca si Mihnea; Elena Farago cu fiica sa.

Din interiorul casei memoriale
Expozitia permanenta organizata in camerele locuite de poeta cuprinde 396 exponate: documente originale, fotocopii, fotografii ale familiei, scrisori, piese de mobilier, obiecte personale, carti si reviste.

Din opera poetei

Elena Farago a inceput sa scrie de foarte tanara.
Elena Farago debuteaza in viata literara in 1898 cu un reportaj pe care il semneaza cu pseudonimul Fatma.
La indemnul lui Nicolae Iorga, marele prieten, publica prima poezie in 1902 in ziarul Romania Muncitoare.
Publica, la indemnul lui Nicolae Iorga, primul sau volum de poezii intitulat Versuri, in 1906, la Editura Luceafarul din Budapesta, primit bine de critica literara.

Au urmat apoi volumele:

Soapte din umbra (1908),
Traduceri libere (1908),
Din taina vechilor raspantii (1913),
Soaptele amurgului (1920),
Poezii alese (1924),
Nu mi-am plecat genunchii (1926),
Poezii (1937).

Carti pentru copii

A scris literatura pentru copii, majoritatea volumelor fiind in versuri: Pentru copii (I, 1913; II, 1920), Copiilor (1913), Din traista lui Mos Craciun (1920), Bobocica (1921), Sa nu plangem (1921), Sa fim buni (1922, proza), Ziarul unui motan (1924, proza), Intr-un cuib de randunica (1925, proza), A ciocnit un ou de lemn (1943), Intr-o noapte de Craciun (1944), 4 gaze nazdravane (1944) s.a.

Numele Elenei Farago este prezent in publicatiile prestigioase ale vremii:
Convorbiri literare, Semanatorul, Ramuri, Revista noastra, Neamul romanesc literar, Viata romaneasca, Arhivele Olteniei, Cosanzeana s.a.
A intemeiat la Craiova, impreuna cu I.B. Georgescu, C. Gerota, I. Dongorozi, C.D. Fortunescu, o revista literara remarcabila Nazuinta (1922-1925) la care au colaborat: Simion Mehedinti, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu.
Pentru tanara gneratie a patronat Prietenul Copiilor (1943-1946), o revista educativa pentru copii si tineret.

Laureata a Academiei Romane cu Premiul Adamachi pentru volumele Soapte din umbra (1908) si Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Soaptele amurgului (1920) si Din traista lui Mos Craciun (1920), cu Premiul Neuschotz (1927) pentru Ziarul unui motan (1924), a primit si Premiul International Femina (1924), iar in 1938 Premiul National pentru Literatura, o recunoastere binemeritata a operei sale.
Regele Carol al II-lea ii acorda poetei, pentru merite literare, medalia Bene Merenti clasa I si Ordinul Meritului Cultural - Cavaler clasa a II-a.
In 1978, la propunerea UNESCO, poeta a fost omagiata la implinirea a 100 de ani de la nastere.
Pentru a-i cinsti memoria, colectivul bibliotecii organizeaza in fiecare an, in luna martie, un program de activitati culturale sub genericul Zilele Elena Farago.
Portret de V. Velisaratu