Vechea clădire Dianu, din strada 24 Ianuarie, este un monument datând de la sfârşitului de secol XIX şi începutul de secol XX, fiind un reper arhitectural şi stilistic semnificativ pentru arhitectura municipiului Craiova. Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea corespunde perioadei în care oraşul Craiova a trecut prin profunde transformări edilitare: sistematizarea reţelei stradale, amenajarea şi modernizarea unor grădini publice importante, construirea şi consolidarea unor edificii publice şi particulare, mărturii ce atestă atmosfera şi efervescenţa creatoare a anilor 1900.
Spiritul epocii cerea ca oamenii să socializeze, întâlnindu-se la reuniuni dansante şi tot felul de evenimente culturale din viaţa urbei, găzduite pe rând de familiile cu renume şi prestigiu. De aici necesitatea elitelor de a avea o reşedinţă în ton cu epoca în care se prefera un stil arhitectural eclectic, un adevărat amalgam de stiluri: baroc târziu, neoclasicism, neoromânesc, academism de şcoală franceză, neorenascentism, etc.
Arhitecţii români (Thoma Dobrescu, D. Nedelcu, I.D. Berindei, Petre Antonescu, A. Vincenz) şi străini (francezii Albert Galleses, Paul Gottereau, italianul Constantino Cichi) au contribuit la edificarea unor clădiri impunătoare ale familiilor cu renume din Craiova. Majoritatea clădirilor care au supravieţuit vremurilor au devenit astăzi monumente istorice binecunoscute1: Casa Feraru, Casele Dianu, Casa Dianu, Casa Poenaru, Casa Viişoreanu, Casa Vorvoreanu, Casele N. Pop, Casa G. Pleşa, Casa N. Ghizdăvescu, Casa Schina, Casa Cănciulescu, etc.. Aspectul general al centrului vechi al Craiovei, la sfârşitul anilor 1930, era la nivelul oricărui tip de oraş din Europa centrală.
Casa Dianu a fost construită la începutul secolului XX ca locuinţă a familiei Dumitru şi Sofia Dianu. Se pare că autorizaţia de construire a fost obţinută în anul 1906. Familia Dianu a fost o familie numeroasă şi binecunoscută în Craiova începutului de secol XX, o familie de moşieri care a dat însă şi o serie de intelectuali (magistraţi, profesori şi scriitori – fraţii Constantin N. Dianu şi Dumitru N. Dianu, Costel Dianu, Romulus Dianu) dar şi comercianţi (Ioan Dianu).
În prezent, imobilul administrat de Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, conform H.C.J.D. nr. 187 / 20.07.2013, aparţine domeniului public al judeţului Dolj, fiind situat în intravilanul municipiului Craiova, conform act notarial nr. CVC AUT. 1310/10.07.2013.
Cladirea de patrimoniu nu este parte a circuitului public, neavând o funcționalitate proprie din cauza stării de degradare în care se regăsește, ceea ce generează un potențial nevalorificat într-o comunitate în care obiectivele identitare culturale, moștenirea istorică reprezintă repere esențiale de dezvoltare. În același timp, contextul cultural în evoluție în ultimii ani, alături de alte elemente de atractivitate cu rezonanță regională, fac din zona metropolitană a Craiovei o destinație turistic-urbană în sine.
Pentru valorificarea durabilă a acestui monument istoric și redarea sa către publicul vizitator, este necesar să i se atribuie o funcție care să rezoneze cu istoria casei, cu patrimoniul cultural, material și imaterial deținut de comunitate.
Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, instituție în a cărei administrare se află această clădire de patrimoniu, deține un număr important de manuscrise, cărți de patrimoniu, cărți rare, cărți tradiționale, ex-libris-uri etc. reprezentând un patrimoniu cultural valoros național și universal care nu este cunoscut publicului larg, cu atât mai puțin generațiilor tinere.
De asemenea, un patrimoniu scris de o valoare deosebită, deținut de către Biblioteca Județeana, este reprezentat de colecțiile donate de către Academician Dan Berindei și de Academician Dinu C. Giurescu, colecții unice și care nu pot fi oferite prin împrumut de carte publicului cititor, precum și, ultima sosită între donațiile deținute de către bibliotecă, Exilul Românesc la Paris – Colecția Basarab Nicolescu.
Patrimoniul scris reprezintă un element esențial al identității culturale naționale, dar și universale. Identificarea unei modalități atractive de punere în valoare a acestuia reprezintă o provocare pe care ne-o asumăm astfel încât să putem valorifica durabil monumentul istoric Casa Dianu.